Skip to content

poezia s-a scris… versiunile sale inca nu cat trebuie

Iulie 5, 2013

mereu

fac cum simt,
m-am gândit mult la asta.

sau cum au spus înţelepţii:
gândesc cu inima.

ea nu vede munţii drepţi,
aşa cum sunt văzuţi cu mintea

ea vede sângele,
ochii ei fiind îndreptaţi
spre interiorul ei şi nu
al nostru.

dar eu gândindu-mi, numai, sângele
cu mintea el este un al doilea univers
universul drept şi subţire cât linia.

există şi acolo planete
ca ale noastre.
se numesc la fel.
pe una din ele e viaţă.
locuitorii ei se numesc iubiri.
necunoscuţii sunt copaci
strânşi în pădurea de la întersecţia
cu vena. ei fac o umbră plăcută.

pe cei ajunşi de nevăzut cu mintea
inima îi vede.

din inimă nu se fuge.
acolo vine sfârşitul lumii
Mereu.

george vasilievici 2009

 

Anunțuri

https://soundcloud.com/stilvortalent/podcast026

Iunie 13, 2013

https://soundcloud.com/stilvortalent/podcast026

SVT–Podcast026 – Björn Störig

duminica dupa masa…

Iunie 9, 2013

imi intra nevastuicile prin cap si viperele in intuneric … de parca lumina nu a costat prea mult pana acum …

Temeswar, ia-o de la capat suflet!

Iunie 5, 2013

13 mai 2013

Am vrut sa-mi schimb sufletul. Sa-l fac  curat, sa-l indrept si poate cu putin noroc sa-l fac intreg. Mi se spune ca-mi va lua mai mult  sa pot accede. Aici , acum!

Mi-e frig, mi-e atat de frig de parca toate usile si ferestrele  sunt deschise inauntru si-n  afara-nchise! Pe aceasta noua insula  soarele nu  iese dintre nori  in cartierul soarelui. Stau la parter. Le tin pe toate inchise…  sa nu patrunda nimic ,  tot  nu scap!

Caldura nu face fata singura!

Cateva raze strecurandu-se dimineata la pervaz langa o muscata si un tantar care vrea sa scape. Mi-am gasit un cavou. Cata tristete sau fericire, rutina sau apatie au fost aici pana sa ajunga daimonul mereu in cautarea sensului?!   M-am increzut   in semne.  Semnele  nu reprezinta nimic.  Nu m-a adus aici un scop ci scopul pentru  fiecare secunda!  Nu sunt un magicianul! Nu pot misca sensul vremii si al firii  si nici nu sunt   HARP.

Imi placa refugiul. Aici  sunt altfel.

Ma echilibrez pana cand ma dezechilibrez si apoi o iau de la capat . Exercitiu!

Ea?

…imi pare  departe in anxietate!

Daca nu acum atunci cand? Zambetul acela este unul din  doua pentru care sunt  in stare sa fac totul  luminos!

 

Mi-ar face bine cum esti. Mi-ai mai da peste nas, m-ai mai invata , ne-am alina sufletele si nu as putea sa-ti fac rau in viata asta sau pe urma. Mi  s-a spus  ca te stiu  dintr-o viata, dintre multe cele…si atunci sigur ti-am gresit in  cateva.  Respira acum  in crisalida pana te vei transforma intr-un fluture iar eu  zmeu.

Nu ma  intereseaza trecutul si alta  gargara inutila. Nu vreau sa fiu  un  raport  !   Amestecul  cu tine  trebuie sa dea  inceputul  lumii  fara  balasturi   fara timp …

Vreau soare, Ra!  iar tu nu da doi bani pe stele …

 

Dimineata,  in statia de firobus venise o mama cu  o fetita.

– Stai mami pe bancuta, zice…

– Fetita s-a intors, s-a uitat la mine si la banca, apoi s-a intors la mami. Pe seara am patit acelasi lucru dar cu o „fetita” mai mare…

poem

Februarie 17, 2013

rita chirian. asperger 2012

un copil

cu mainile infunfate (…)

stagiile de initiere

pierderea progresiva a tot ce echilibreaza

la jumatatea drumului

cand realitatea intoarcea numai un negativ

cand trupul de langa mine poate fi al tau

cand simt aceeasi uimire ca atunci

cand ti-am auzit cu claritate bataile inimii

cand ti-am vazut scrisul de mana

mai intim     decat o amprenta

decat desenul suplu

al undelor cerebrale

ca stampilele aplicate pe carnea proaspata

acum e liniste.

si tragem de marginile cercului

daca e minciuna , sa se rupa

daca e adevar , o sa se rupa(..)

ca dupa noptile tulburi (..)

17.01.2013

Noiembrie 30, 2012

ce inseamna copilaria acolo unde te-ai nascut

Noiembrie 29, 2012

Rolul Elitei intelectuale in Istoria Romaniei Moderne

                                                     (O scurta incursiune)

 

 

 

Prin tranzitia rapida catre ideologii si institutii de tip occidental, privita de multi ca un salt mortal intreaga ambianta (…)trebuie sa fi generat profunde sentimente de instabilitate, criza si frustrare afectand intreaga geografie sociala a retelelor  si conexiunilor precum si toate procesele cognitive sociale. Asfel intelighentia se ridica rapid la vizibilitate publica, apoi vine tot mai aproape de cercurile puterii rafinandu-si treptat          formula           clasica de          mobilitate           verticala,reciclandu-si      prestigiul  ( simbolic,cultural : auctoritas) ca putere politica : (potestas/ ridicarea intelighentiei romanesti). In absenta unor institutii traditionale si legitime care sa regularizeze asemenea mutatii structurale , intelighentia noastra incepe sa ocupe ( e debutul unei istorii a imposturii) – nisa clasei de mijloc aproape absente.

Functionarimea, dascalimea si popimea se vor separa brusc de ansamblul societatii civile transmitand generatiilor urmatoare o carenta endemica : lipsa legaturilor dintre elite si mase. Latura simbolica a acestui mecanism este identitara (…). Cele doua mari curente occidentalizantii si autohtonistii traverseaza istoria romaneasca imperturbabil. (..) autohtonismului evolueaza la protocronism ,in special sub Ceausescu- tinde sa reduca socialul la national impulsand esecurile noastre istorice . [1]

 

Diferenta de opinie din interiorul elitei in momentele esentiale  a condus mai mereu la un rezultat defavorabil societatii romanesti pe parcursul istoriei sale.  Rememorand aceste momente cheie descoperim slaba solidaritate in randul elitei. În anul 1866 a fost adoptată Constituţia României, care a luat locul Statului dezvoltător al Convenţiei de la Paris statornicind un regim politic democratic (cu anumite limite, desigur)  luand ca formă de guvernământ monarhia constituţională si garantand  separarea puterilor în stat, libertatea de organizare politică şi profesională. Din acest moment avand parghiile necesare initiativa istorica preluata de activitatea institutionala a generatiei pasoptiste in  frunte cu noul rege Carol I  merge cu pasi repezi spre logica modernizarii capitaliste insa pe parcursul acestui drum datorita asanumitelor arderi de etape si constientizarii distantei teribile fata de occdident  apar obstacole ,discrepante in receptarea mesajelor si opinii diferite in interiorul elitelor reformatoare. Anumite segmente ale intelectualitatii  se desprind astfel de discursul initial al modernizarii si incep sa produca o ideologie iredentista articulata[2]. Aceasta parte a elitei si implicit a societatii politice va avea o influenta majora datorita mesajului de conservatorism ,traditionalism al exceptiei romanesti miraculos pozitiva intr-o lume ostila si decadenta in care marea parte a maselor se va regasi (peste 80% din locuitorii statului romanesc modern traiau intr-un cadru rural) etc. Esecul modernizarii poate fi datorat in buna masura lipsei de solidaritate intelectuala in interiorul elitei si slaba comunicare a ei  cu masele. De   aici si etica slaba de luare a deciziei politice. Acest tip de sciziune va explica in buna parte frustarea in randul societatii si va facilita apetenta pentru miscari radicale si revenirea la o viata colectivist- comunitara iar mai apoi indoielnica  rezistenta anticomunista.  Importanta evolutie a statului modern va fi definitiv pierduta  in scurt timp  pe fondul conjuncturii internaţionale din perioada interbelică şi mai ales datorita  unor slăbiciuni manifestate în rândul factorilor politici interni.  NU am stiut  sa ne gestionam  succesul dar mai ales esecul . In februarie 1938 s-a instaurat dictatura regală a lui Carol al II-lea, caracterizată prin suprimarea Constituţiei din 1923 şi promovarea unui regim politic cvasitotalitar.

Consecintele dezastruoase de dupa al doilea razboi au facilitat un comportament de asteptare, expectativa a maselor largi. Cea mai mare parte a unei populatii confruntate cu o schimbare radicala a contextului se gaseste in dificultate ,ea este incapabila sa dezvolte  strategii de articulare  la noul context , la noua realitate (…) cei mai multi  nu le acordau credit noilor guvernanti pe care-i considerau nelegitimi(…) Ei trebuiau convinsi, incadrati,supusi,reganditi(…) le trebuia o noua identitate sociala[3]. Iar aceasta identitate le-a fost impregnata relativ usor transformand marea parte a oamenilor din cetateni liberi in sustinatori fanatici ai regimului. Dupa 1945  are loc distrugerea elitei intelectuale apartinand vechiului regim si inlocuirea ei cu  o noua elita contraproductiva de oameni total neinstruiti dar de „origine sociala sanatoasa„, devotati partidului stat. Reprezentantii vechii elite erau etichetati „reactionari„, „renegati„,„dusmani ai poporului„ si daca nu se reusea convertirea lor prin experimente de genul Pitesti, erau de cele mai multe ori trimisi la „canal„ sau eliminati fizic. Asadar comunicarea intre mase si elitele autentice daca pana acum a  functionat destul de slab de acum incolo ea  va functiona catusi de putin si in mod adesea indirect ,prin institutii media straine,ambasade etc. Fondul acestei prabusiri in comunism a fost nedepasirea calitatii de subiect pasiv a acestui popor in fata autoritatii. Vreme de cinzeci de ani o natiune intreaga a trait fara reactie sub imperiul fricii. In acest timp elitele culturale nepartinice, atatea cate au ramas in tara au practicat un alt tip de rezistenta neexpusa , tacuta si in primul rand minoritara. Rezistenta prin cultura a fost interpretata ca fiind  de fapt un grad minim si neocolit de complicitate . In opinia lui Gabriel Liiceanu cu exceptia tinerilor care nu avusesera timp sa participe la vina colectica si cu cea a disidentilor ( dar abia in clipa in care au devenit disidenti) toti ceilalti eram vinovati prin complicitate(…) cel mai bland grad de complicitate fusese tacerea . Consimtirea prin tacere, alienierea pasiv- neputincioasa. Al doilea grad fusese compromisul minim : mai o mana ridicata in sedinta, mai o pancarda carata in spate la cate-o defilare…Al treilea grad de complicitate fusese alinierea activa si minciuna practicate sub scuza constrangerii(…) artizanii ororii ,gradul suprem al complicitatii la aceasta crima impotriva umanitatii era marcat de voluntarii entuziasti, de cinici si corupti, pe scurt de marile lichele.[4]  Imediat dupa iesirea din comunism intelectualitatea a simtit ca nu se mai poate impune pentru a-si manifesta influenta decat din linia intai a frontului asa ca importanti oameni de cultura din randurile elitei au intrat in politica dintr-o vocatie tipica ducand lupta lor proprie impotriva mentinerii pe linia de plutire a unei Romanii letargice si inapoiate decretate de rotatia cadrelor din 1989 (…) si profitabila  doar acestora in spirit clientelar. Batalia opozitiei intelectuale din 1990 a fost pierduta datorita proastei receptari a mesajului de catre masele confuze si chiar dependente de fostul regim, incapabile de o tranzitie atat de rapida au vazut in zambetele carismaticului neocomunist Iliescu o promisiune de salvare. Masa ia luat locul treptat minoritatilor si  nimiceste  tot ce nu ce nu este  dupa chipul si asemanarea sa , tot ceea ce este deosebit , excelent, individual, calificat si de elita.Cine nu este ca toata lumea , cine nu gandeste ca toata lumea risca sa fie eliminat. Sloganul moarte intelectualilor instiga chiar la actul in sine. Militantismul intelectual va contribui poate decisiv la urmatoarele alegeri . In tot acest timp societatea civila si-a dezvoltat din ce in ce mai bine capacitatea de a recepta si intelege mesaje construindu-si un adevarat  instinct capabil sa actioneze de-acum si singura impotriva oricarui abuz.    Într-un regim dictatorial, societatea politică tinde să-şi subordoneze societatea civilă, pe care, în loc să o slujească, o transformă într-un instrument de aservire. Pentru ţara noastră, unde dictatura a afectat mai mult societatea civilă, procesul de refacere a acestei societăţi decurge mai anevoios. De aceea, societatea civilă din România trebuie să se maturizeze, pentru ca principiile democraţiei să fie susţinute ferm de către aceasta.

Functia elitara incepe acum sa-si intre in rol si sa-si ocupe locul destinat in interiorul societatii civile. Principiul elitei nu  poate functiona in viitor decat intr-un cadru strict cultural si nu intr-unul ce tine de civilizatie sau politic. Intr-ucat un intelectual veritabil  opereaza intotdeauna cu un concept precum acela de adevar el  nu se va putea putea simti niciodata bine intr-o postura politica din care  de cele mai multe ori notiunea de adevar este exclusa sau rastalmacita in schimbul capitalului electoral. La construirea unei civilizatii trebuie sa participe intreaga natiune si nu doar elitele altfel ar fi o teribila discriminare . In prezent nu se poate vorbi despre elite decat in preajma culturii acolo unde se pot angrena in tot felul de mici divergente, orgolii, ipocrizii ,scandaluri precum Noica si scoala de la Paltinis,  sincopele legionaroide  din biografiile lui Eliade si Cioran, pro si contra Regele Mihai, pro si contra Antonescu, pro si contra revenirii disidentilor, pro si contra procesul comunismului, Anti-Patapievici [5],Mitul Eminescu,  scriitori care au pactizat cu fostul regim si demascarea lor,reformarea uniunii scriitorilor etc, etc. Insa pe fondul acestor divergente spectrul culturii nu are un viitor deloc placut in Romania si va deveni in scurt timp la fel de slabit d.pv.d cultural precum in Occdident si SUA.Peste tot intalnim manelizarea, indobitocirea in masa prin tot felul de reality-show-uri, prezenta tot mai mare a subculturii de tip underground socotita de unii cultura de nivel inalt in lipsa culturii autentice,consumism tv exagerat,suprematia fotbalului  sustinut de hoarde din ce in ce mai agresive, criminalitate adolescentina ,degradarea invatamantului,dezumanizare,decrestinare etc etc, toate aceste excese in definitiv postmoderne, deraieri nocive au nevoie de o mai buna punere in tema de catre un ministeriat cultural puternic reprezentat  social prin expunerea modelelor sale adica elitele si o mai buna comunicare cu exponentii sociali . Natural ar fi sa afirmam superioritatea elitei, si convers, minoratul celor care , dintr-un motiv sau altul, nu si-au realizat inca excelenta la care suntem in mod firesc chemati. Elita nu se opune masei ci mediocritatii (…) .[6] Cum ar fi lasat sa se inteleaga M.Eliade daca nu folosim si aceasta ultima arma (cea a culturii) pentru a ne salva  ,atunci suntem fara cale de intoarcere sortiti pieirii.


 

[1] Sorin Antohi, Civitas imaginalis. Istorie si Utopie in cultura romana,ed a- II a revazuta,Ed.Polirom, 1999.p. 290

 

[2] Op.cit.p.293

[3] Coord. Adrian Neculau, Viata cotidiana in comunism, Polirom, Iasi,2004,p.19

[4] Gabriel Liiceanu , Apel catre lichele, Humanitas,1996,p.29-30

[5] Dan C. Mihailescu , O utopie : solidaritatea inlectuala la romani,In Idei in Dialog, nr.2(17) – februarie 2006

[6] H.-R.Patapievici, Cerul vazut prin lentila,Polirom,Iasi,2002